Şi-au scos degrabă hainele, iar după o vreme, ieşind din valuri, Urâţenia şi-a pus pe ea vestmintele Frumuseţii, văzându-şi de drum.
Mai apoi, a ieşit şi Frumuseţea din apa mării şi, văzând lipsa straielor, a fost năpădită de ruşine şi teamă la gândul că va rămâne goală. Dar, de nevoie, a îmbracat hainele pe care le lăsase Urâţenia, văzându-şi apoi de căile ei.
Din ziua aceea, bărbaţii şi femeile cad în greşeală ori de câte ori le este dat să se întâlnească.
Puţini sunt cei care caută cu băgare de seamă să afle chipul şi trăsăturile Frumuseţii, cunoscându-le sub straiele care le ascund.
Şi mai rari, încă, aceia care nu se lasă înşelaţi de vestmintele Urâţeniei.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu