Toatã viaţa mea am încercat sã ajut oamenii...Dar nu-mi amintesc sã fi ajutat cu adevãrat pe cineva....
Un vas stricat... O carapace goalã... Ce e un om fãrã minte, fãrã amintiri?... O fantomã?... Un trup în cãutarea unui suflet?.......
Fãrã o busolã care sã ne ghideze, cum putem şti dacã destinul nostru e sã cãutãm binele sau sã ascultãm de demonii ce ne şoptesc în ureche?...
Simt ca viaţa mea a rămas o foaie albã care asteaptã sã fie scrisă......
Un comentariu:
Vreau sa te contrazic!... deoarece minti cu nerusinare.
In primul rind, ia un Memo Plus (scuzati reclama) si aminteste-ti ce prieten extraordinar esti, daca imi permiti sa te numesc asa...:) Ca sa ma ajuti pe mine "cu adevarat" n-am nevoie sa imi construiesti palate sau sa-mi platesti spaga pentru admiterea la faculattea de medicina. Imi este suficient ca rid cu tine pina ma dor obrajii si burta, si din cind in cind mai vii sa-mi "regulezi" (cum ar zice o anume baba de la tara)calculatorul sau masina, dupa caz:)
Si pentru toate astea, multumesc.
Cit despre demoni... de cele mai multe ori cei cu soptitul in ureche sintem chiar noi, suficient de lasi incit sa ne punem gindurile in seama unor creaturi din alta lume. Pina la urma, cel mai greu de invins inamic esti de obicei tu insuti...
Trimiteți un comentariu